Jurnalul a fost scris de un marinar pe nume Edward Barlow, care şi-a scris cariera lungă de peste patru decenii, din 1659 până în 1703, scrie The History Blog.
În timpul acestei cariere, s-a aflat la bordul multor nave, atât comerciale, cât şi militare, participând în mai multe bătălii navale şi, de asemenea, a fost luat prizonier. Acesta a detaliat toate aceste evenimente în jurnalul său. Fiind talentat la desen, acesta a ilustrat imagini cu corăbiile cu care a navigat, cu bătăliile la care a participat şi cu hărţi ale călătoriilor sale.
Totuşi, încercări eşuate de a conserva jurnalul, l-au lăsat într-o stare precară. De această problemă s-a ocupat specialistul Paul Cook, căruia i s-a spus când a fost angajat la muzeu în 1985 că documentul reprezintă „o problemă”, iar procesul de restaurare dura deja de nouă ani.
Cook a fost cel care a văzut că o pagină a fost lipită peste original. „Muşamalizarea” a fost realizată atât de bine încât nimeni nu a observat-o timp de 300 de ani.
În varianta originală, acesta a scris o întâmplare îngrozitoare, atunci când a dorit să violeze o femeie pe nume Mary Symons, servitoare într-o casă în care a locuit. Barlow a admis că a fost împotriva voinţei ei, pentru că dormea atunci când s-a urcat în patul femeii. „Recunosc că am făcut mai mult decât ce era legal şi civic, dar nu într-un mod pentru care aş putea fi tras la răspundere sau să dovedească, pentru că, Dumnezeu mi-e martor, nu am intrat în corpul ei, deşi am încercat ceva în această idee”, a relatat acesta.
Marinarul a mai adăugat şi că „am găsit că pântecele unei femei au o calitate atractivă şi periculoasă pentru un tânăr”.
Acesta a continuat în jurnal că deşi dorea să o uite, i-a trimis „o scrisoare de dragoste”. Când corabia sa a revenit în Anglia din Jamaica, s-a întâlnit cu Symons şi a găsit-o „plângând şi zicând că este compromisă”. Apoi, s-a întâmplat ceva surprinzător.
În ciuda sfaturilor prietenilor săi care îi spuneau că are şanse la o nevastă bogată, Barlow s-a căsătorit cu femeia pe care a încercat să o violeze, având „o nuntă decentă, unde au fost invitate persoane cu reputaţie bună”.
Primul copil a murit la naştere în timp ce Barlow era pe mare, dar apoi au avut mai mulţi copii şi, în ciuda evenimentelor din trecut şi a dubiilor, a ajuns să-şi preţuiască soţia: „Dacă era să caut soţie în toată Anglia nu puteam găsi o soţie mai amabilă şi gata să facă orice pentru mine”, a relatat marinarul.
Cook a devenit prima persoană în mai bine de 300 de ani care să citească cuvintele originale ale lui Barlow, ascunse sub versiunea rescrisă, care includea o femeie plângând pe plajă, dar care omitea relatarea violului.
Cercetătorii sunt de părere că acesta, abia întors din voiaj, s-a gândit mai bine la onestitatea sa a relatării evenimentelor care au stat la originea a ceea ce pare a fi o căsnicie fericită.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Texte cu tentă sexuală au fost descoperite în jurnalul Annei Frank
Motivul pentru care bărbaţii ar trebui să ţină un jurnal
Jurnalul intim al lui Yasmine din #Selfie69, prea picant pentru Facebook